Recenzie - „Cazul doctorului Kukoțki” de Ludmila Ulițkaia

 Începuturi

        După câteva luni de la prima întâlnire cu stilul unic al Ulițkaiei, în „Scara lui Iakov” , am simțit nevoia de un nou contact cu lumea în care orice dramă se pretează într-un mod șocant de precis societății în care trăim. De aceea am ales „Cazul doctorului Kukoțki”.

        Lectura romanului a fost anevoioasă la început, recunosc. M-a secat de puteri și m-a încercat timp de aproape două luni. Nu-l consider un lucru rău, căci sunt convins că am avut timpul necesar de a absorbi toate cuvintele.

Familia

        Dacă aș rezuma în câteva cuvinte tema romanului, aș spune cu siguranță că este „puterea familiei”. Pavel Kukoțki, un distins medic ginecolog, este considerat un pionier în domeniul său de activitate. Intuiția nu-l părăsește în niciun moment (la începuturi...), iar familia este pentru el o valoare imposibil de transpus în cuvinte.

        Sincer să fiu, Pavel mi s-a părut ușor antipatic la început, dar toate situațiile prin care acesta trece fac apel la empatia cititorului. Toate personajele au povești de viață extraordinar de complexe. Ghemul ce formează existențele lor se desface abia spre sfârșit, unde reușim să cunoaștem pe deplin trăirile acestora. Contextul istoric, Rusia în perioada (abia) postbelică și decretul ce interzice avorturile, accentuează trăirile tuturor. Bătălia cu bolile fizice, dar și cele psihice întretaie existența lor și crește gradul de empatie gradual.

„...Ce lucru ciudat, te maturizezi, ai mai multă minte, și evenimentele din trecut capătă un alt sens, mai multă profunzime, mai mult rost în ordinea lui Dumnezeu, și-ți vine să sapi în propria viață, cum dezgroapă arheologul straturile adânci, ca să pricepi ce se întâmplă cu tine, cu viața ta.”

        Viața este văzută drept cel mai frumos dar pe care cineva îl primește, iar personajele, cu o viață plină de obstacole, se adaptează continuei mișcări, văpăii de informație și valului de generații care se schimbă pe zi ce trece.

        Dorința de a depăși tiparul familiei este și ea prezentă. Personajul meu preferat, Tania, fiica lui Pavel, este întocmai acea gură de aer proaspăt de care comunitatea are nevoie. Rebeliunea sa aproape adolescentină m-a fascinat de-a lungul lecturii, iar relația neobișnuită cu tatăl său mi-a confirmat faptul că o familie  cuprinde numeroase legături, ciudate sau mai puțin ciudate. 

        Consider că Tania este linia fină dintre grație și brutalitate. Dacă farmecul său femeiesc poate funcționa la capacitate maximă, același lucru îl pot spune și despre impulsivitatea sa. Ulițkaia a reușit să răstoarne impulsivitatea masculină într-o femeie precum Tania. De la viața de elevă conștiincioasă la cea de pustnică și apoi mamă, anii își lasă amprenta și nu iartă clipele nimănui.

Câteva gânduri de final

        Într-o familie precum Kukoțki, în care pendulul trece de la știință la religie, extremele se atrag și se completează. Ultima sută de pagini a fost cea mai mare surpriză a lunii, momentul în care am pus cap la cap toate piesele de puzzle.

       Fie că vreți încă o gură de aer din istoria bogată a Rusiei, a personajelor extraodrinar de complexe sau a vieții în cea mai pură formă a sa, „Cazul doctorului Kukoțki” este cartea pe care o căutați. Explozia de simțuri și trăiri vă va rupe câteva ore bune de citit și vă va satisface toate cerințele în materie de clasici contemporani.

    

        Mii de mulțumiri Editurii Humanitas pentru acest exemplar! Puteți găsi cartea aici.