Recenzie - Al dumneavoastră sincer, Șurik

         Într-un roman îndrăzneț, Ludmila Ulițkaia promite dezvoltarea unui personaj masculin cu totul și cu totul unic, Șurik. El este primul personaj masculin memorabil pe care l-am întâlnit în lectura romanelor Ludmilei și care primește o educație aleasă din partea familiei sale. În opinia mea, cel mai important aspect ce trebuie menționat este că Șurik se lasă sedus de toate femeile pe care le cunoaște. Acesta simte deopotrivă compasiune, dar și milă pentru ele, întrucât este obișnuit cu un întreg ritual al „divinizării” femeilor. Trece prin tot felul de aventuri, de la o căsătorie aranjată doar pentru a salva reputația unei femei de care s-a îndrăgostit, până la dezvoltarea unui întreg complex în ceea ce privește dragostea față de femei. Mai mult decât atât, Al dumneavoastră sincer, Șurik expune reacția oamenilor în raport cu evoluția societății, a relațiilor inter- și intrapersonale. 

        „Avea farmec fata cât cuprinde, iar Șurik s-a îndrăgostit de ea atât de tare, încât sentimentul ăsta nou a lăsat în urmă toate pasiunile lui din trecut, multe și neînsemnate. Senzația că totul vibrează în el, că toate beculețele sunt încinse la roșu, îi era cunoscută încă din copilărie. Prinsese drag de toți pe rând: de elevii bunicii, fete și băieți deopotrivă, de prietenele mamei, de colegele de școală și de profesoare, dar în momentul de față strălucirea și voioșia Liliei transformau tot trecutul în niște vagi umbre...”

        Într-un cadru destul de simplu de urmărit, nu mai au loc intervenții majore ale altor personaje, iar firul narativ principal rămâne cel ce înglobează realitatea lui Șurik. Acțiunea curge cu un debit destul de rapid, întrucât experiențele tuturor personajelor cristalizează personalitatea protagonistului.

        Rigiditatea lui Șurik vine în completarea sa. De aici și faptul că ține foarte mult la ceea ce gândesc oamenii din jurul lui și reușește totuși să spargă „tiparele” personajelor fragile construite de Ulițkaia. Identitatea sa este constantă. Da, destul de vagă, dar Șurik este un bărbat ce ține la principiile sale. Consider că fragilitatea sa îi dă o doză de farmec adițional, purtând cititorul într-o călătorie emoționantă. 

        „Și în clipa aceea Matilda și-a dat seama cât de tare îi dusese dorul: trupul nu ți-l poți amăgi, mi se pare că e aproape prima oară în viață, dacă nu chiar prima, când descopăr că nici unul dintre noi nu îi cere nimic celuilalt decât un simplu contact trupesc. Astea sunt relațiile cele mai curate și mai adevărate: nici eu nu câștig de pe urma lui, nici el nu câștigă de pe urma mea, e vorba numai de bucuria trupului.”

        Dacă am învățat ceva din lectura acestei cărți, aș spune că identitatea este fluidă și indiferent de preconcepțiile pe care le avem referitor la noi înșine sau la oamenii din jurul nostru, autocunoașterea este vitală atunci când vrem să facem un pas înainte. Relațiile cu oamenii din jurul nostru ne pot schimba radical viața, iar deciziile pe moment pot fi cel mai bun lucru realizat sau un adevărat fiasco. Depinde doar de noi ce lecții reușim să extragem.