Recenzie - „Trilogia sexului rătăcitor” de Cristina Vremeș

         În cadrul celui de-al patrulea club de lectură sponsorizat de Editura Humanitas, am avut plăcerea de a avea o dublă calitate: moderator și participant. În dialogul cu doamna Vremeș am aflat cum influențează sentimentele procesul creativ. Astfel, prin experiențele personale ale femeilor conturate în carte, „cronologia este învăluită într-o ceață subiectivă în care experiența personală dă o nouă formă timpului narativ”.

        Romanul de față dă un nou sens existenței a patru generații de femei care trec prin dificultățile vremii: mama Lisveta, bunica Mariana, mama Liliana și Ada. Prin cele patru reușim să vedem cum se țese o adevărată frescă a personalităților feminine în raport cu societatea în care trăiesc. De la haosul provocat de izbucnirea războiului până în (aproape) prezent, feminitatea a cunoscut noi trăsături prin ochii celor patru.

        Mama Lisveta este liantul familiei și catalizatorul unor noi dorințe în ceea ce privește depășirea limitelor. Spiritul său bătăios, ancorat în tradiție, trimite cu gândul la viața în cea mai simplă formă a ei: oamenii care muncesc la câmp, femeile care se ocupă de lucrul manual și fericirea lor „organică”. 

„Mama Lisveta văzuse multe la viața ei de moașă [...] Era întărită, bătătorită în fața bolii și a suferinței...”

 

        Bunica Mariana este o femeie care luptă pentru iubire de-a lungul vieții sale și care sparge tiparele atent culese de mama Lisveta. Aceasta îi este cu adevărat o bunică Adei, reușind s-o apropie de familie și de obiceiurile acesteia.

„Bunica Mariana afișa un aer adolescentin rebel, așa grasă, cu tot cu medicamentele de inimă pe care le lua. Dacă bunica Mariana e diferită și și-a croit un destin în linie frântă, pe de-a lăturea cu regula, atunci și pe mine mă așteaptă ceva mare, [...]  își zicea Ada.”

        

   Cu cât înaintăm în cronologie, cu atât personajele par din ce în ce mai încercate de viață. Mama Liliana se aseamănă mamelor din secolul al douăzeci și unulea și este o sumă de valori ale predecesoarelor sale. Cunoaște atât apogeul, cât și declinul. În acest caz, consider că un citat ar vorbi mai bine despre ea decât aș putea eu:

„Mama Liliana era scindată în două: cea de dimineață, nemachiată și neparfumată, cu fața tumefiată de somn. Dimineața era singurul moment în care se puteau descifra moleșeala și neputința de pe un trup extenuat, înfășurat într-un halat bej, învechit, cu privirea absentă, depănând scenele-cheie din visele avute cu o noapte înainte.”

        Ada este „mezina” romanului, o adolescentă (ca mine, aș completa) ce resimte energia femeilor din viața ei. Experiențele trăite îi schimbă perspectiva și o transformă într-un bulgăre de atitudini. Ce m-a impresionat cel mai mult la ea a fost puterea gândului și a amintirilor duse la un alt nivel:

„Am devenit conștientă de trecerea timpului, de propria deplasare pe o pistă temporală ireversibilă, la cincisprezece ani, pe peronul stației de metrou Aviatorilor, într-o după-amiază de duminică. Atunci Marcu mi-a spus că nu mai sunt gagica lui.”

    

        În construcția romanului au contat foarte mult relațiile dintre personaje, căci fără una dintre acestea, imaginea nu ar fi fost completă. Cu trecerea timpului (subiectiv), femeile încep să se degradeze și să fie, astfel, lipsite de candoare și să care păcatele predecesoarelor sale în spate.

        „Trilogia sexului rătăcitor” este o carte universală generațiilor, căci fiecare om poate simți altfel mesajul ei. În opinia mea, mesajul principal este că tocmai puterea „ascunsă” a femeilor face din acestea un subiect atât de fascinant. Timpul bivalent ”nu mai avea răbdare cu oamenii”, cum ar spune Marin Preda. Aici timpul este torționarul: ziua trece repede, iar când noaptea vine și aceste femei rămân singure, le transformă în victime care se zbat să ceară ajutorul și nu sunt cruțate.

Câteva gânduri de final

        Acestea fiind spuse, cred că este deja evident că „Trilogia sexului rătăcitor” este o carte de 5⭐. Mai mult de-atât, pentru mine este cartea nr. 21/2021 și preferata mea de până acum. Este un exercițiu cald de compasiune și de transpunere în cât mai multe timpuri, fie ele deja trecute sau timpuri narative.

        Țin să mulțumesc și de această dată Editurii Humanitas, atât pentru exemplarul în cauză, cât și pentru desfășurarea clubului de lectură. Puteți găsi cartea aici.