„16 prozatori de azi.lit” - Antologie coordonată de Andreea Răsuceanu

         În cadrul celei de-a cincea ediții a clubului de lectură sponsorizat de Editura Humanitas am discutat despre „16 prozatori de azi.lit”, un volum cu cele mai răsunătoare voci literare românești. Vorbim atât despre povestiri, cât și despre fragmente de romane. Aș spune că volumul de față reflectă întreaga colecție „821.135.1”; este precum un trailer care stârnește curiozitatea și o carte pe care o citești cu creionul în mână.



        În prefața semnată de Andreea Răsuceanu, coordonatoarea colecției menționate, gândul cu care cititorul trebuie să se avânte în descoperirea cărții este acela de a lua contact cu scrisul autorilor și „să decidă dacă vrea să le caute mai departe romanele, volumele de proză scurtă”. Efectul a fost unul benefic, căci așa am reacționat și eu după lecturarea anumitor pasaje: căutând operele publicate ulterior, dar și păreri din partea altor prieteni cititori.

        Aș începe în altă ordine decât cea a autorilor: îmi doresc să împart acest articol în două secțiuni, și-anume fragmente din romane (care acum sunt publicate) și povestiri de sine stătătoare.




Romane publicate (în ordinea din cuprins)


  • Zilele după Oreste - Vitalie Ciobanu
            Am fost tare curios încă de când am văzut acest titlu în cuprins, căci îl am în bibliotecă, dar încă nu i-a venit timpul. Personalitatea lui Oreste (din cele zece pagini pe care le are fragmentul) mi s-a părut extrem de asemănătoare cu cea a lui Ilie Moromete: un om deosebit de implicat în meșteșugăria cuvântului, dar cu sinele. Spre deosebire de Moromete, „nu era membru în vreun partid politic și nici sindicalist”.

            Sunt ferm convins că voi citi „Zilele lui Oreste” după fragmentul din volumul de față. Am să atașez un fragment care mi-a plăcut foarte mult și care m-a convins să iau în considerare lectura volumului mai devreme decât acesta era planificat:

„Omul, hotărât lucru, nu putea fi înregimentat, înscris într-o categorie a <<normalității>>. El reprezenta mai degrabă emblema unor timpuri ieșite din țâțâni.”
            
  • Caolinul Rebrișoara (fragment din Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată) - Dan Coman
            Un lucru care m-a fascinat din proza lui Dan Coman îl reprezintă stilul. Mi-a plăcut foarte mult cum a curs narațiunea și cum am reușit să mă pun în pielea personajului în doar zece pagini. Redă realitatea într-un mod crud, deloc exagerat și cu un iz de realism aproape magic. Per total, îmi doresc să mă reîntâlnesc cu proza autorului cât mai curând.
  • Cât de aproape sunt ploile reci și vremea rea (fragment din „Cât de aproape sunt ploile reci”) - Bogdan Coșa
            În fragmentul dat, ploaia este un laitmotiv. Cum pentru satul Macondo al lui Márquez ploaia este creatoarea tuturor stărilor oamenilor, așa și-aici: sărăcia oamenilor îi împinge să facă lucruri mai puțin „ortodoxe”, adică furtul lemnelor. Tiparul familiei destrămate pe interior este prezent: bărbatul alcoolic și femeia muncitoare, familie încercată de timp și de viață. 
            Vocile personajelor au fost lucide, apăsate și pline de fermitate. Fragmentul de față mi-a stârnit apetitul pentru alte scrieri de-ale lui Bogdan Coșa. Practic, cam acesta este rolul tuturor pasajelor din volum: să trimită un semnal cititorilor care poate nu au dat până acum o șansă autorilor români contemporani.

  • Trezirea -  Veronica D. Niculescu
            Aici am remarcat un singur lucru: exactitatea narațiunii. Să fie un lucru bun sau nu? Nu m-am decis încă. Cred că fără detaliile bogate, fragmentul dat nu ar mai fi avut farmec. Trăirile naratoarei sunt pline de nostalgie pentru casa părintească.
  • Și se auzeau greierii - Corina Sabău
            Despre „Și se auzeau greierii” vorbesc mereu cu aceeași căldură ca la prima citire, cu aceleași gânduri la cald și încărcat de sentimente de admirație pentru doamna Sabău. Fragmentul dat este precum „o cameră de filmat pe care o plimbi în buzunar”, după spusele autoarei la prima ediție a clubului de lectură. Acest stil este unul inedit, pe care l-am regăsit în foarte puține cărți citite. 
            Este cel mai scurt roman din colecția 821.135.1, însumând puțin peste o sută de pagini. În ciuda numărului de pagini, impresionează prin simplitate, durere și crud adevăr.
  • Fuga (fragment din Copia Carbon) - Sebastian Sifft 
            Sebastian Sifft m-a impresionat prin trivialitatea evenimentelor descrise, dar care au fost creionate printr-o perspectivă ușor alterată, cu lux de amănunte și cu personaje ce pot fi întâlnite în viața de zi cu zi. Bineînțeles că ficțiunea și-a „făcut treaba” și așa a înflorit fragmentul meu preferat.
  • Accidentul - Tatiana Țîbuleac
            Din păcate, acest fragment nu a fost unul care să mă fi convins să caut o posibilă continuare sau chiar romanul din care face parte. Am apreciat, în schimb, descrierile care au reușit să îmbrace narațiunea.




Urmează a doua secțiune a acestei recenzii, povestirile:

  • Unfriend - Diana Bădica
            Diana Bădica deschide antologia cu o povestire „cuminte”, aș spune, normală, dar cu un puternic caracter psihologic. „Unfriend” este motto-ul generației contemporane de copii ai căror părinți au Facebook și „îl folosesc într-un mod greșit” (în opinia copiilor). Umorul fin m-a încurajat să continui lectura antologiei.
  • Cuiburi - Lavinia Braniște
              „Realismul românesc”, după cum l-aș „boteza”, pe care Lavinia Braniște îl conturează, este unul plin de aproape-umor. În povestire este vorba despre o femeie care face tot felul de munci prin satul în care locuiește și primește, la un moment dat, niște covoare ponosite drept răsplată. Caracterul social răsună în cele zece pagini și asupra mea a avut un efect benefic: m-a făcut să caut câteva dintre scrierile autoarei. Am adăugat-o pe lista „de citit curând”, despre care vă voi povesti la final.

  • Ceață (making of) - Augustin Cupșa
               Trebuie să recunosc, povestirea de față nu a funcționat pentru mine. Da, a funcționat în sensul activării curiozității, dar nu în ceea ce privește strict conținutul. Mi-ar fi plăcut mai degrabă un fragment dintr-un roman sau o altă povestire. Revin cât de curând la Augustin Cupșa pentru a-mi forma o părere.
  • Iod - Tudor Ganea
                Cu siguranță una dintre povestirile mele preferate din antologie, „Iod” mi-a amintit pe alocuri de „Însemnări din subterană” la nivelul integrității psihice a protagonistului. M-am bucurat să citesc o asemenea bijuterie de povestire și-mi doresc tare mult să văd dacă stilul acesta funcționează și în romanele sale.
  • Mutele - Adela Greceanu
                În „Mutele” am simțit cum familia este o adevărată valoare pentru cititor. Nu cred că se poate interpreta neapărat într-un mod obiectiv (raportându-ne la sentimente), dar a fost un catalizator pentru operele Adelei Greceanu.
  • debut&post - Mihai Mateiu
                „debut&post” are o intimitate aparte. Titlul este dat de primele două albume ale cântăreței Björk, iar acțiunea în sine ne trimite într-un cadru pitoresc, de munte, în care iubirea capătă noi contururi. Am notat în cuprinsul antologiei, sub „debut&post”: „cea mai mare surpriză”. Este inexplicabil cât de mult m-a prins universul de-acolo reglat de „măreția controlată” a stilului de scriere al autorului. Mi-aș dori să aud mai multe despre Mihai Mateiu în viitorul apropiat și să observ căldura din povestirile sale în continuare.

  • Vaca galbenă comunistă și Insigna cu stemă - Ioana Nicolaie
                   Cuvântul care pentru mine leagă cele două povestiri este „haos”. Ioana Nicolaie a reușit să redea haosul comunismului în ambele povestiri. La început nu am simțit nimic după lecturarea celor două povestiri, dar după o recitire atentă am remarcat forța unei prozatoare cu o voce unică în literatura contemporană. „Cartea Reghinei” mă așteaptă cuminte în bibliotecă, iar eu abia aștept să obțin „gustul” unui roman complet de Ioana Nicolaie.

  • Însemnările unei fete căreia îi plăcea supa -  Cosmin Perța
                Consider că această povestire a stârnit cele mai multe discuții în cadrul clubului de lectură. Toate părerile noastre au avut un substrat plin de admirație pentru simbolurile folosite, dar și de confuzie. Întrebarea ce a stat pe buzele tuturor a fost „De ce supă?”
                Cosmin Perța a lăsat această doză de incertitudine să acapareze simțurile cititorului. Și bine a făcut, fie vorba între noi. A funcționat perfect: nu doar pentru mine, cât și pentru colegii mei care au avut aceeași părere.
  • Rime mici și O seară pe plajă - Bogdan Răileanu
                  Cele două povestiri m-au impresionat prin lumea exterioară personajelor care părea ca un desen al unui arhitect: concret, dur, dar cu spații pe care privitorul le completează. Nu se întâmplă multe lucruri aici, dar vocea naratorului taie tot cadrul și răsună precum un gong. Mi-a întrunit toate așteptările.





                Iată-ne ajunși la partea de concluzii, după un drum destul de lung, cu șaisprezece opriri. „16 prozatori de azi.lit” este o carte valoroasă pentru oricine. Chiar dacă vă place literatura contemporană sau nu, cred că e musai să încercați o antologie de acest fel. Spuneam mai sus că voi întocmi o listă cu cărți pe care vreau să le citesc în viitorul apropiat. O voi lăsa aici, și pentru voi.

                Vin cu  o întrebare finală: ce alte cărți ați mai adăuga listei de mai jos?

  • Enșpe mii de dimineți - Diana Bădica
  • Cinci minute pe zi - Lavinia Braniște
  • Zilele după Oreste - Vitalie Ciobanu
  • Aceste lucruri nu se vor schimba niciodată - Dan Coman
  • Cât de aproape sunt ploile reci - Bogdan Coșa
  • Marile bucurii și marile tristeți- Augustin Cupșa
  • Miere - Tudor Ganea
  • Mireasa cu șosete roșii - Adela Greceanu
  • Cartea Reghinei - Ioana Nicolaie
  • Roșu, roșu, catifea - Veronica D. Niculescu
  • Teoria apropierii și Dinții ascuțiți ai binelui - Bogdan Răileanu
  • Câinele iubirii - Sebastian Sifft

Mulțumiri

                Acest articol nu ar fi fost publicat fără ajutorul pozelor expresive. Creditele foto se duc către Matei Constantin, căruia îi mulțumesc pentru arta sa fotografică și sprijinul prietenesc. Totodată, mulțumesc Editurii Humanitas pentru exemplarul cărții și personal, Andreei Răsuceanu pentru dedicarea avută în colecția 821.135.1.
                Nu în ultimul rând, vă mulțumesc dumneavoastră, cititorilor care ați avut răbdarea de a citi până aici.

                Puteți găsi cartea aici.

Comentarii

Postări populare