Recenzie „10 vieți și încă o moarte” de Mihai Ștefan

 „Suferința se lipise de el ca o pasăre cu gheare mari. Iar ghearele nu i le înfipsese în umăr, ci în suflet.”

    Puțin atipic să încep o recenzie fix cu ultimul lucru pe care îl foloseam, citatul, nu? Dar cred că aveți nevoie de o gură din lumea acestei cărți. Uneori simțim că viața e precum nisipul ce ni se scurge printre degete, că momentele frumoase nu au gust și că moliile ne rod sufletul precum un pulover învechit. În „10 vieți și încă o moarte” am simțit toate aceste lucruri brodate cu o proză cum rar îmi este dat să citesc.

        Avem de-a face cu unsprezece povestiri: cele zece vieți (aproape sfârșite...) și moartea care este numitor comun. Câte culturi, atâtea viziuni asupra morții: o altă viață, un dar, o întâmplare sau un fapt tratat ca atare.

        Tot procesul de citire a fost extrem de antrenant: de la proza care a curs cu tumult și îndrăzneală până la ilustrațiile realizate cu muncă și pricepere de Gabriel Stratulat. Am simțit că lecturam o carte de basme, dar în care sfârșitul nu este unul tocmai fericit. Toate energiile descătușate îți pun empatia la încercare: oare „răufăcătorul” e chiar rău sau e doar neînțeles?



        Călătoria aceasta prin culturi, civilizații și vârste diferite m-a încântat și deopotrivă înspăimântat. Am simțit că agonia a primit o nouă definiție: două suflete care devin unul înainte de Marea Trecere. Dar toată această durere a despărțirii, fie de un părinte, prieten sau partener sunt pași în a ne vindeca și a vedea lucrurile ce ne așteaptă în continuare. Da, cartea doare puțin după ce procesezi soarta tuturor personajelor, dar este un remediu pentru durere. Un trigger necesar.



        Cel mai mult am apreciat cum fiecare personaj a fost construit în doar câteva pagini și cum realismul magic și-a ferecat porțile. Pentru mine, „10 vieți și încă o moarte” este noua carte de referință când vine vorba de proză scurtă(și realism magic), alături de „greii” Truman Capote și Gabriel Garcia Marquez. Avantajul e că scriitorul e contemporan și că face o treabă minunată!

        Ștefan, prin această cale îmi doresc să-ți mulțumesc pentru exemplar! A fost o carte cu adevărat dorită și care are un loc special în biblioteca mea. Cinci steluțe binemeritate! 



        Puteți găsi cartea aici. Și nu uitați să aruncați ochii și la prima creație marca Mihai Ștefan, „Când înfloresc macii”.


Comentarii

Postări populare